Un lucru care probabil te va surprinde la acest articol e faptul că persoana cu care am stat de vorbă a ales să rămână anonimă. Da știu, sună foarte a 007 sau ceva misterios, dar, deși nu ne-am aștepta, viața unui asistent de zbor e mult mai complexă și ei trebuie să facă mult mai mult decât să repete instrucțiunile de urgență la fiecare început de zbor sau să ne zâmbească mereu.
Atunci când vrei să te asiguri că faci treaba corect, ajungi să-ți faci și „dușmani”. Așa că acesta a preferat să-și păstreze anonimatul, și când vei vedea prin ce trec, îl vei înțelege.
Asta nu înseamnă că nu e o meserie plină de povești savuroase și momente faine. 🙂
Să-i dăm drumul deci.
1. Spune-mi mai multe despre tine și ce presupune meseria ta. Ce faci mai exact la lucru?
Vezi tu, contrar a ceea ce ar crede mulți, meseria asta are mai multă treabă cu sociologia decât cu geografia. Nu sunt importante altitudinea, orașele, țările, viteza avionului, vremea, turbulențele, temperatura exterioară sau țările peste care treci. Până la urmă, orașele către care călătorești nu sunt decât destinații care vor fi mereu acolo, orașe pe care le poți vizita de nenumărate ori în viața ta.
În meseria asta, în rolul principal este omul. Cred că există meserii care ajung să facă parte din tine. Și, repet, ele din tine, nu tu din ele.
Eu mă consider un visător empatic care crede cu tărie în oameni. Consider că nimic nu poate fi pus mai presus de un om. Cred că încă trăim într-o lume frumoasă și bună însă cred ca mai este loc pentru evoluție (spirituală bineînțeles). Văd societatea noastră ca o adolescentă frumoasă, și necoaptă.
Și ca să iți răspund și la cealaltă parte a întrebării, nu o să fabulez despre cât de importanți suntem noi și nu o sa iconizez această meserie ca funcția unui supereou :))
Însă, trebuie să se știe, că în primul și în primul rând, suntem prezenți pentru siguranța pasagerilor. Puțini știu că noi îndeplinim, în cazul în care situația o cere, rolul de asistentă medicală, pompier, polițist, mediator etc. Totul sună asa… teoretic, însă pregătirea pe care o avem și noțiunile pe care le învățăm (și repetăm an de an) sunt reale. Nu construim rachete. Însă, ceea ce facem noi nu se rezuma la activitatea de a servi băuturi și gustări.
2. Cum de ai ajuns sa faci ceea ce faci?
Acum ca stau și mă uit în urmă, s-a întâmplat pur și simplu. Aveam 21 de ani și lucram ca și consilier în afaceri, făceam proiecte pentru fonduri europene. Am realizat că nu sunt construit sa stau într-un birou de la 9 la 5, cu fața într-un calculator. Eram cam 9 oameni într-o încăpere de aproximativ 15 mp. Toți colegii mei socializau cu sinele lor. Sau cu sinele divin, cine știe, numai intre ei nu. :))
Așteptam cu nerăbdare pauza, să ies afară și să vorbesc cel puțin cu femeia de la chioșcul de ziare.
Navigam într-o zi pe net și din site în site am ajuns pe pagina unei companii aeriene.
Am intrat la secțiunea cariere, am aplicat, m-au contactat, am fost la interviu și apoi am zis: gata! ma mut la Timișoara și asta a fost tot.
Mi-a plăcut încă de la început, pentru ca ești în priză tot timpul, vezi/cunoști foarte mulți oameni, iar programul este perfect! Zile libere în timpul săptămânii, de multe ori nici nu știu în ce zi suntem. Și cel mai important este faptul că nu este job-ul pe care îl duci acasă cu tine în geantă, laptop sau mail.
Nu exista termene limită, target-uri de vânzări, telefoane de dat, prânzuri sau cine știe ce în interes de servici.
Nu este jobul care ajunge sa te obosească psihic. Odată ce ai închis ușa la avion, jobul tău rămâne pe platforma aeroportului.
3. Care sunt cele mai faine experiențe pe care le-ai trăit de când practici meseria asta?
Cele mai frumoase amintiri, contrar a ceea ce ar crede lumea, nu sunt legate lucrurile pe care le-am vazut. Cele mai frumoase amintiri sunt legate de situații, oameni și colegi de muncă. Și mai ales despre aceia care îți devin prieteni. Este vorba despre orele îndelungi petrecute împreună, de râsete, zâmbete, de momente grele,de incurajări, de glume, de lacrimi de fericire sau nu, de situațiile jenante, periculoase sau amuzante în care am fost.
Prietenii câștigați sunt cele mai frumoase experiențe.
4. Dar cele mai dificile?
De departe,cazurile medicale sunt experiențele care te antrenează cel mai mult la bordul unui avion.
Cel mai apropiat spital se afla la cel puțin 30-40 minute distanță, luând în considerare timpii de aterizare pe cel mai apropiat aeroport, venirea echipajului medical și drumul până la spital.
Noi suntem pregătiți și instruiți an de an și puțini pasageri înțeleg că prezența noastră este vitală, deoarece noi putem oferi primul ajutor.
Și au fost foarte multe cazuri care s-ar fi putut termina prost dacă nu intervenea echipajul.
Acum câteva luni un domn nu mai răspundea la niciun fel de stimul, era inconștient. Soția lui stătea pasiva, ca el nu are nimic, ci doar ceva probleme cu stomacul.
Noi ii zicem: „Doamnă dar nu răspunde deloc! Suferă de vreo boala cronica?” Ea zicea că nu și nu, doar ceva probleme cu stomacul. Îi explic cât este de important să ne răspundă la tot ce o întrebam, tocmai ca să știm ce să facem în continuare,dar ea o ținea sus și tare cu stomacul. O vad ca scoate o pastila și încearcă sa i-o pună în gura. Dacă omul este inconștient, în cel mai „bun” caz, omul se va sufoca de la ea. Până să o împiedic, îi bagă domnului pastila pe gât..
Și o întreb „ce e?”, ea zice: niște pastile pe care i le-a dat doctorul.
Nu știți ce pastilă este? Cum i-o dați atunci?
În câteva secunde omul își revine. Era cardiac, iar pastila era nitroglicerina.
Și totuși soția lui susținea sus și tare că domnul nu este bolnav cronic și că „are cu stomacul”.
Am rămas mut. Domnul era cardiac.
5. Ce înțelege lumea greșit despre ceea ce faci?
Prejudecăți există și au existat dintotdeauna.
Așa cum rar există femei mecanic, femei care să lucreze pe buldozer sau femei șofer de tir, la fel de neașteptat este să fie un bărbat…stewardesă. :)) Însă pe măsură ce trec anii, oamenii se obișnuiesc cu ideea. Pe alte continente, de foarte mulți ani vedeai bărbați ca și echipaj de zbor, însă la noi în Europa, cam toți se așteaptă ca stewardesa sa fie o tipa înaltă, frumoasă și de preferat blondă :)) Însă vremurile se schimbă, iar industria aeronautică odată cu ele.
Devine din ce în ce mai evident că siguranța primează în fața picioarelor lungi, parului blond și zâmbetelor de Hollywood.
Și asta nu poate decât să ne bucure. Iar în ultimul timp și pasagerii devin conștienți de faptul că facem mai mult decât să ne asigurăm de confortul lor.
6. Alte povești/experiențe interesante care crezi că merită să fie auzite?
Ar fi multe, și multe dintre ele nu le pot povesti aici. Și colac peste pupăză, încă mai am foarte mult de munca în gradină; trebuie să termin de pus pavajul. (da, o stewardesă se pricepe și la așa ceva) O sa le povestim la o bere :))