După ce am scris despre cum se vede Timișoara prin ochii unei timișorence aflată la 1790 km distanță, am fost tare curios cum se vede prin ochii unui străin venit aici. Așa că am stat de vorbă cu Siegfried Geilhausen, Vice-consulul Germaniei la Timișoara.
Siegfried, sau „Siggi” pentru prieteni, e un tip tare vesel, parcă în contrast cu așteptările pe care le-ai avea de la o meserie în diplomație. Are niște ochi albaștri și calzi, vine cu bicicleta la Consulat și mi-a pregătit chiar el un cappuccino. E o gazdă foarte bună. În email l-am rugat dacă îmi poate acorda 20 de minute. Am stat 2 ore de vorbă…
Are o poveste captivantă. A trăit în multe țări și culturi, și de aceea cred că e foarte interesant punctul lui de vedere asupra orașului. Înainte să vină în România a mai servit în Siria, Londra, Malta, Polonia, Turcia și Bruxelles. Chiar s-a nimerit în Statele Unite când au avut loc atentatele de la 11 septembrie. A văzut cu ochii lui locul unde a căzut avionul ce a lovit Pentagonul.
Când l-am întrebat care a fost prima lui impresie despre Timișoara, chiar înainte de a veni aici, s-a văzut pe fața lui că era puțin dezamăgit de el. Deși tocmai el, care a interacționat cu atâtea culturi trebuia să se poată păzi de stereotipuri, a recunoscut că inițial a venit cu anumite așteptări. „Veneam după 6 ani în Istanbul, un oraș ce are populația României. Ne-am obișnuit cu viața de acolo. Ne așteptam să ne fie greu într-un oraș cu 300-400.000 de locuitori. Și da, din păcate am avut anumite stereotipuri dintre cele care se promovează prea mult în Europa de Vest. Dar la primul contact cu oamenii acestea au fost spulberate.”
Primul contact cu Timișoara l-a avut în mai 2012, când a venit să „vâneze o casă” pentru când urma să preia postul de Vice-consul în Timișoara. După câteva plimbări pe străzile Timișoarei „eu și soția mea ne-am simțit ca și acasă. Am simțit căldura oamenilor, prietenia și disponibilitatea de a te ajuta. Doar admirând arhitectura orașului am avut o senzație minunată, pe care rareori o găsești în alte locuri. Și Timișoara are o adevărată perlă în mijlocul ei: Bega”.
Spre uimirea mea, a avut o părere total diferită față de majoritatea timișorenilor legată de lucrările de aici. Pentru el, faptul că Piața Unirii și celelalte locuri sunt în reconstrucție subliniază în mare parte situația orașului de acum și anume că „Timișoara se mișcă înainte în fiecare direcție și investește în viitor. După 3 ani de când sunt la Consulat, am putut vedea că orașul se schimbă constant. Poate că cei cu mașini nu îmi împărtășesc părerea, și într-adevăr orașul a devenit și mai aglomerat, dar generațiile următoare vor beneficia de aceste investiții”.
Nu numai că vine la lucru pe bicicletă, dar aparent îi place să încerce și alte provocări. „De asemenea, îmi place foarte mult și pista de bicicletă de lângă Bega. Eu și soția mea am pedalat pe lângă canal de multe ori. Și, deși nu e perfectă, e o plăcere să poți ieși cu bicicleta la plimbare. Câteodată pedalam până în Sinmihaiu Român și pur și simplu ne bucuram de priveliște, sau stăteam să ne uităm la oameni și la clădiri. Acum așteptăm să se revină căldura”.
Pentru el, Timișoara are lucruri pe care le poate oferi la nivel European. În primul rând, multiculturalitatea nu e doar un cuvânt frumos pe care să-l spui despre zonă. „Noi în Germania avem multe lucruri de rezolvat pe partea de multiculturalitate. Dar aici, îmi amintesc de o discuție cu un etnic german ce a crescut într-un sat din județul Arad. Îmi spunea că a crescut jucând fotbal în mijlocul străzii, alături de maghiari, rromi, sârbi și români. Și era ceva normal.” În plus, toată zona este extrem de frumoasă și merită vizitată. Una din cele mai frumoase experiențe de aici le-a avut când a ajuns în vârful unui deal, în Banatul Montan, în toamna lui 2012. „Întreaga zonă era minunată. Stăteam acolo și mă uitam în jur unde era numai natură. Se întindea peste tot orizontul, oriunde priveai”.
Mi se pare extrem de frumos cât de mult s-a atașat de oameni și de oraș. Când l-am întrebat care este unul din cele mai triste momente de când este aici, mi-a spus că „m-am simțit extrem de nemulțumit, chiar nervos, când am fost anul trecut la semifinala națională de rugby, când Timișoara Saracens a pierdut meciul în condiții atât de scandaloase”(Notă: Mai multor jucători timișoreni cheie nu li s-a permis să joace datorită unor hârtii care aparent nu erau în regulă). Un străin, supărat de ce se întâmplă în rugby? Când noi investim sume mult mai mari într-o echipă de fotbal care de mult nu mai face performanță.
Fiind un diplomat de meserie, mereu a încercat să-mi dea răspunsuri pozitive la întrebări. Spune el „dragostea te orbește”, dar a fost de acord că sunt și lucruri care nu i se par în regulă. Deși crede că zona are potențial turistic, ei bine „sunt dezamăgit că, deși sunt atâtea locuri de vizitat, nu se investește mai mult pe partea asta. Nu toți turiștii vor să meargă la Mamaia sau Costinești și să stea în cluburi. Unii caută altceva” iar zona aceasta o poate oferi.
De asemenea, e puțin dezamăgit că timișorenii, și românii în general, „nu arată destulă mândrie că sunt cine sunt”. „Prea mulți români pleacă în afară uitându-se doar la un salariu mai mare. Dar nu văd și ce lasă în urmă. Și acolo întâmpină oricum alte probleme și totul e mai scump”.
Și un alt lucru care nu i se pare în regulă e legat de atitudine. „Dacă ceva nu merge, sau nu e în regulă, oamenii doar se plâng și ridică din umeri. Nu fac nimic să rezolve asta”. Și mai spune el că nu cooperăm destul de mult. „Sunt diferite asociații, dar majoritatea lucrează singure, trag doar pentru ele”.
Dar viitorul arată bine. Cred că jumătate din interviu am tot ajuns la discuții despre tineri și îmi spunea cu patos că are o părere foarte pozitivă despre ei, că „sunt mai implicați, văd lucrurile altfel și au o oportunitate mare să schimbe lucrurile în viitor. Mai ales că știu să folosească internetul și Social Media”. A avut experiențe pozitive și cu politicienii tineri, indiferent de partidul din care făceau parte. Chiar vede câteva persoane care sunt foarte active și se zbat mult.
Deci, cum se vede Timișoara prin ochii unui neamț? Cu oameni primitori și deschiși, cu multe locuri de văzut, cu potențial mare, dar și cu o atitudine de delăsare câteodată.