Un articol de Maliya Mizuno
Altfel am spus. Altceva decat obisnuitele nemultumiri care ne-au epuizat resursele. Inainte de a comenta, as prefera sa fim atenti la ce-am putea admira. Fiindca avem ce. Acest text nu este un manifest, este o incurajare.
Stiti, ochii in pamant cum ni s-a vehiculat ca-i avem pe strada adesea, ne ocupa gandurile cu o gramada de capricii refolosibile. Devenim ursuzi si reci. Sa nu ne plangem ca asta e doar treaba angajatilor publici, pe la care trecem pentru cate o adeverinta, un aviz, un certificat, un permis. E treaba fiecaruia. Ne domina stresul de la munca si ne impiedica libertatea de a fi prietenosi si amabili? Ni se intampla tuturor in privat.
Haideti sa luam o gura de aer si o pauza si sa privim … ce-am pierdut din vedere. Fiindca Timisoara nu e gri si nici nu a ramas in trecut. Timisoara e cat se poate de vie si asta pentru ca permitem acest lucru. Oamenii care o populeaza, dar si cei care o viziteaza observa schimbari si mobilizari de forte pentru un climat mai bun si mai de incredere. Cel putin, exista straduinte. La fel si rezultate.
Nu-i asa ca e linistit sa locuiesti in Timisoara? Nu va grabiti sa raspundeti in defavoare, sub impuls. Mai ganditi-va… un pic. E usor sa avem asteptari, fara sa avem si contributii. E usor sa avem mai ales nemultumiri. Dar cred ca stiti fiecare ca muncim cu totii si uneori rezultatele se vad in timp, alteori imediat. Sau mai stiti cat este de deceptionant ca efortul sa nu fie recunoscut.
Asa ca am luat o bicicleta si privind imprejur si nu in pamant, am reusit sa colorez Timisoara in aceste nuante vii:
Verde pentru biciclete
Tramvaie cochete violete
Pietonale artizanale
Graffiti legale
Explozie de festivaluri, targuri, workshop-uri
Raiul lalelelor: insulite de flori si stat pe iarba in parc
Agrement cu vaporase
Flashmoburi si dansuri in strada
Eye in the sky
Ce invitatie mai potrivita la mobilitate? Mai ales cand toate terasele si cafenelele te poftesc sa ocupi un loc sub umbrelutele ofertante, cand shopping-ul e un pretext pentru intalniri ca-ntre prieteni, cand parcurile se linistesc odata cu linistea noastra, cand strazile si podurile se aranjeaza bine de-a lungul si in preajma trotuarelor sa le zicem civilizate, cand facebook-ul te anunta de spectacole de teatru, concerte, cinema in aer liber si prelegeri pe diverse teme? Cand serile sunt poate la fel de dinamice ca zilele, cand te nimeresti cu rost la festivalul de jazz din Piata Operei sau la Balul Vienez? Cand Ambasada s-a creat ca loc de intalnire al oamenilor faini, cu liber la gratuitate pentru mediul creativ, training-uri sau sesiuni de coaching? Cand gasca ta s-a gandit sa iasa din oras in satul urban, printre capite de fan sau pe malul canalului Bega, la cate un eveniment cu muzica live si proiectii de lumini pe apa?
Oare ce sa recomanzi (mai repede) turistilor care te opresc sa te intrebe ce-i de vizitat? Bineinteles, in afara de cunoscutele, deosebit de frumoasele Piata Victoriei, Piata Libertatii si Piata Unirii? Avem si bastionul Maria Therezia cu ale sale galerii de tot felul, lansari de carte si expozitii de arta, cu seri dedicate dansurilor latino si muzicii ambientale. Muzeul Satului Banatean. Castelul Huniade/Muzeul Banatului. Palatul Baroc/Muzeul de Arta. Si parcurile toate: Parcul Rozelor, Parcul Copiilor, Parcul Justitiei, Parcul Poporului, Parcul Central, Parcul Botanic, Parcul Catedralei – adevarate oaze de relaxare.
Am incercat sa privesc Timisoara cea pe care o cunosc, prin ochii unui necunoscator. Si-am constatat ca Timisoara e o poezie cu elemente de avangarda. Nu e un oras obosit cum dealtfel, nici nu va ajunge. E ca un ceai, servit cu biscuiti si miere. Timisoara e ca o adiere placuta de vara. Ca o inghetata artizanala. Ca un zambet. Ca o casa cu flori. Vreti sa stiti? Am auzit ca-i orasul oamenilor linistiti. Si pot sa adaug, cu maxima convingere, al ideilor crete si active.:)
Let there be Timisoara. Like no other.
Acest articol face parte din concursul Timișoara văzută prin alți ochi. Mai multe detalii aici. Conținutul acestuia nu reprezintă neapărat punctul de vedere al Grozav!