Știai că cea mai înaltă biserică din România este Catedrala Mitropolitană? Sau că, deși construită în secolul XX, stilul e mai degrabă specific unor mănăstiri din secolul al XVI-lea? Dar ține-te bine pentru că acum vine partea cea mai ciudată: se scufundă! Dacă în ultimul timp s-au tot găsit vestigii în pământ, iar unele clădiri abia acum sunt scoase la suprafață, altele intră acolo.
Sunt multe lucruri neobișnuite legate de Catedrală. Construcția a durat aproximativ 5 ani, între 1936-1941, dar din cauza celui de-al Doilea Război Mondial finisajele interioare s-au terminat abia în 1956. A prins momente inedite pentru istoria României. La inaugurarea ei au participat împreună Regele Mihai I și Petru Groza, cel din urmă forțându-l pe Regele Mihai să abdice doar un an mai târziu. Este cea mai înaltă clădire din Timișoara (96 metri), iar la slujbele care se țin în ea pot participa până la 5000 de persoane. Interiorul este impozant. Datorită sculpturilor și a picturii pe lemn a fost declarată monument de artă. La subsol există o colecție de artă religioasă veche din Banat: cărți, pictură, artefacte. Dar ce ne interesează se află chiar mai jos.
Locul unde este ridicată Catedrala, de fapt întregul oraș, este construită într-o fostă zonă mlăștinoasă. Din această cauză întreaga construcție s-ar fi scufundat în timp. De aceea, temelia este susținută de peste 1.000 de piloni de beton armat. Fiecare este înfipt aproximativ 20 de metri în pământ. Ei bine, ceva trebuia să susțină cele 7 clopote de 8.000 kg aduse din Sumatra și Borneo.
Fără acești piloni, probabil că nu am mai fi avut Catedrala în același loc. În primul rând, construcția ar fi fost afectată. Dar și deoarece comuniștii au vrut să o mute din loc, mai spre Bega, pentru a face loc unei alte construcții. Însă nu au putut din cauza pilonilor.
Și nu e singura clădire din zonă care are probleme în a sta la suprafață. Tot orașul fiind într-o fostă zonă mlăștinoasă, este normal ca unele clădiri mai grele să se scufunde. De aceea s-a și recurs la artificiul cu pilonii. Întreg cartierul Cetate (mai mult sau mai puțin zona „Centru”) este susținut de aproximativ 1600 de piloni din stejar. Și Domul din Unirii stă pe „bețe”. Dar și clădirile noi au astfel de probleme. Chiar sediul BRD de lângă Complexul Studențesc se scufundă în fiecare an. Poate pare dramatic, dar se întâmplă. Însă se pompează ciment în subsol și alte substanțe pentru a opri acest fenomen.
Știi care e partea cea mai ciudată? Ei bine, lucrurile acesta nu le-am aflat de la vreun timișorean sau dintr-o carte de istorie ori de la un curs. Nu. A trebuit să vină un bucureștean, de origine bulgară, ca să-mi spună asta. Nu e ciudat cum cei din afara orașului știu câteodată mai multe lucruri despre locul în care locuiești, chiar decât o faci chiar tu? Și la capitolul străzi am observat că timișorenii stau de multe ori mai prost decât cei care vin din afara orașului. Sau cine știe, poate localnicii au un alt cod de cunoaștere a orașului, se folosesc de alte repere decât străzile, așa cum facem noi cei care am venit din altă parte. Dacă stau și mă gândesc, cred că de departe cea mai comună indicație pe care am primit-o în Timișoara, atunci când am întrebat de o stradă, o clădire sau orice altceva e „înainte și la dreapta”.