Despre Orașul – Pasăre, cele mai calde apusuri și căsătorii
Mă numesc Veronica, sunt din Republica Moldova, mă aflu în Timișoara de aproape un an și probabil că știu atât de puține încă despre acest oraș.
Dar vreau să vă povestesc istoria de dragoste dintre mine și locul pe care azi îl numesc „Acasă„.
În Timișoara am ajuns întâmplător, dar decizia de a rămâne aici n-a fost deloc întâmplătoare. Despre orașe putem spune că sunt frumoase, mari, aglomerate, pustii…Cum aș descrie Timișoara? Printr-un substantiv – Pasăre.
E plin de păsări, majoritatea din ele suntem noi, oamenii, veniți de pretutindeni. De diverse specii, culori, cu diverse tradiții, concepții, zboruri, dar uniți de același cuib.
Când am venit pentru prima dată aici, mi-am spus: Aș vrea să rămân. Iar orașul ca o mamă cu mulți copii , a mai adoptat unul.
Timișoara e plină de locuri și clădiri frumoase, ca un strugure de poamă încărcat de bobițe dulci. E greu să alegi unul așa că eu le-am ales pe toate printr-o metodă simplă – Acoperișul blocului meu.
De acolo orașul pare o imagine cuprinsă într-un glob de cristal în care încape tot. Și păsările cerului și păsările pământului.
Deși credem asta, nu suntem noi cei care alegem locul unde vom rămâne, de obicei el ne alege pe noi. Dintr-un motiv anume, pe care-l vom afla probabil mai devreme, sau mai târziu sau ne v-a fi spus de alții.
Citeam undeva că cele mai frumoase apusuri din lume sunt în Grecia, dar nimeni n-a scris unde sunt cele mai calde.
Și când zic cald, mă refer la apusul acela care durează exact atât cât durează o respirație, un sărut, o amintire…cât durează să spui cuvântul: Acasă.
Eu cred că l-am găsit, văzut, simțit, aici.
Atunci când petreci mult timp într-un loc nu-i mai vezi frumusețea, poate suna amuzant, dar e ca într-o căsătorie. Te-ai obișnuit cu părțile bune și rele, ai învățat să le accepți, iei totul ca pe o rutină zilnică și uiți să mai descoperi. Și totuși în căsătorie ca și într-un oraș întotdeauna e loc de ceva nou. Privește dimineața pe geamul tramvaiului și fă povestea zilei de azi. O să rămâi surprins de câtă viață e în jurul tău. O să vezi un bătrân de 70 de ani mergând pe role, un bărbat care pune orașul pe note, cântând la ghitară în Piața Unirii, sau pur și simplu o femeie cu părul dezordonat care-și duce copii la grădiniță.
E simplu să te reîndrăgostești, dacă îți aminteși ce te-a făcut să rămâi.
Pe tine ce te-a făcut? Mai ții minte?
Acest articol face parte din concursul Timișoara văzută prin alți ochi. Mai multe detalii aici. Conținutul acestuia nu reprezintă neapărat punctul de vedere al Grozav!