Salutare. Nu vor fi multe articole de genul acesta, pentru că mi-am promis să scriu despre alți oameni, locuri și povești, nu despre ce gândesc eu. Dar tot aud o vorbă în jurul meu și de fiecare dată sunt frustrat să văd cât de îngust vedem lucrurile.
Cum a început totul.
Serile trecute am luat cina în oraș cu încă 3 prieteni. Eram la Marele Restaurant Chinezesc și la un moment dat aduc în discuție tema viitorului, mai exact care ar fi viitorul ideal pentru fiecare dintre noi. Ce am face dacă banii nu ar fi o problemă. Ca de obicei, primul răspuns a fost: „mi-aș dori să pot călători”.
Nu e prima dată când aud asta, când oamenii îmi spun ce mult și-ar dori să călătorească. De fapt, în timpul studenției am fost implicat în mai multe organizații studențești și am ajuns să țin aproape 200 de interviuri cu oamenii care voiau să devină membri.
În ultimul an, am adăugat la lista de întrebări și pe următoarea: Dacă mâine afli că ai câștigat 100.000.000E dar și că mai ai doar 10 ani de trăit, ce ai face?
Această întrebare e foarte puternică, din două motive. Partea cu banii elimină scuza pe care o folosim prea des pentru când nu facem ceea ce ne dorim. Cu 100.000.000E în buzunar, hai că îți permiți biletul de avion către Paris. Iar în al doilea rând, e puternică pentru că te pune să prioritizezi. Îți dai seama că nu mai ai toată viața înainte, nu mai poți să faci orice, nu mai poți să tot amâni lucrurile.
Iar răspunsurile m-au uimit.
Dacă la început era curios și interesant cum tot apare partea de „mi-ar plăcea să călătoresc” printre răspunsuri, mai târziu eram deja atenți dacă există cineva care nu spune asta. Practic, din 60-70 interviuri la care am pus întrebarea aceasta, doar 1 singură persoană nu a inclus călătoritul printre lucrurile pe care i-ar plăcea foarte mult să le facă. Doar 1 persoană din 70 nu s-a gândit la asta!
Revenind la discuția de la cină. După partea frumoasă despre ce ne-ar plăcea să facem cel mai mult în viață, a venit și întrebarea mai puțin plăcută cu „păi și ce te oprește?”. De asta nu sunt invitat prea des în oraș, știu.
Și aici răspunsurile sunt mereu aceleași. Poate îți sună cunoscute: „nu am bani” sau „nu am timp”. ”Am un salariu cu care abia mă descurc cu chiria, cheltuielile și ce mai am nevoie.”
Sau dacă situația e mai roz pe partea asta, răspunsul sună ceva în genul „Păi mă gândeam să merg în <introdu destinația ideală aici> dar nu prea am timp acum. După ce termin cu proiectul acesta o să mă interesez. Poate de sărbătorile viitoare…”.
Și știi ce sunt răspunsurile astea? Scuze peste scuze. Pentru că mereu, cum continuă discuția și întreb „Păi cât câștigi acum? Și cât câștigai acum 2-3 ani?” diferența de câștig e tot timpul semnificativă, dar banii par că sunt mai puțini.
Și când stă omul și reflectează puțin, îți dai seama că banii în plus se duc pe încă o pereche de pantofi, încă o pereche de pantaloni care să fie „în caz de”, ori dacă e un băiat pe tot felul de obiecte electronice pe care e fain să le ai, dar fără de care nu am muri.
Unde vreau să ajung. Cum spuneam la început, nu o să scriu multe articole de genul, pentru că nu vreau ca blogul să fie perceput ca fiind ceva sensibilism motivațional.
Scriu acest articol pentru că am văzut la prietenii din jurul meu, și pe pielea mea, că dacă îți dorești ceva cu adevărat și ești destul de disciplinat, nu e așa de greu de obținut.
Aș vreau să-ți spun despre o prietenă, să spunem că se numește „Paula”. Lucrează la o multinațională din Timișoara și jobul ei este în principiu să stea de vorbă cu clienții și să se asigure că restul echipei livrează proiectele la timp și în buget. Are un salariu care se încadrează în media celor din orașul nostru.
Buuun, Paula are în principiu aceleași condiții ca și noi, poate chiar mai nefavorabile. Pentru că pe lângă job se mai implică și în diferite organizații non-profit și în majoritatea week-end-urilor fie e plecată acasă, fie mai merge pe la câte un curs de perfecționare. Deci timpul e o problemă majoră.
Sau ar putea fi, dar nu e. La fel și cu banii.
Paula e pentru mine, și pentru mulți oameni din jurul ei, cel mai grozav exemplu că poți călători și fără un salariu mare. Al ei e departe de atât. Și totuși, dacă intri pe profilul ei de Facebook, nu poți să nu te minunezi de poze de mai prin toată Europa, de la Italia la Serbia sau Belgia, Olanda, Spania. Ba chiar, a petrecut 3 luni și în Statele Unite.
Cum face asta? Nu e complicat deloc. Dar nu neapărat ușor. Nu știu exact procesul prin care ajunge la idei de destinații 🙂 dar știu că și-a făcut un grup de prieteni cu care îi place să călătorească și după ce se stabilește o locație și o dată pentru noua călătorie, totul se reduce la „cât mă costă și ce trebuie să fac pentru a aduna banii aceștia?”
Nu e ușor, pentru că asta implică și statul peste program și muncit în weekenduri, dar cui îi pasă? Mai bine petreci câteva ore muncind pentru ceva ce-ți dorești, decât să stai pe Facebook.
Știu că asta funcționează e pentru că am folosit cam același proces și eu, pentru multe din lucrurile pe care mi le-am dorit. Pentru că din banii de la părinți abia reușeam să trăiesc în Timișoara, a trebuit să găsesc alte metode pentru a obține ceea ce-mi doream, fie că era vorba de călătorit sau de un obiect fizic.
Când îți dai seama că dacă împarți suma de 2000 RON, cât te costă o săptămână în Barcelona să spunem, la 200 de zile cât mai ai până trebuie să pleci, parcă 10 RON pe zi nu mai sunt atât de intimidanți.
Și când îți faci planurile cum trebuie și afli că dacă o persoană din grupul tău are un card de fidelitate WizzAir, cu toții beneficiați de reducere, hey, ia uite ce se întâmplă. Să nu mai adaug că în loc de a sta la un hotel, ați putea foarte bine să închiriați un apartament, care e de 5 ori mai ieftin și puteți sta cu toții acolo (vezi AirBnb, care e o oportunitate foarte rentabilă), pentru că oricum nu mergeți să dormiți, treaba devine serioasă.
Acum îți dai seama că dacă îți faci tu cafeaua dimineața și nu mai dai 5RON pe ea doar pentru că îți e lene să cureți filtrul, poți economisi doar de aici cel puțin 100RON pe lună. Mai bagi câteva ore suplimentare, poate și un week-end, și lucrurile se întâmplă.
Ideea că să călătorești sau să-ți îndeplinești visele e scump, e doar o mică minciună pe care ne-o servim și care din păcate ne ține prinși în situația confortabilă în care suntem și cu obiceiurile pe care le avem. Dar nimic nu e mai dureros decât ca peste ani să te uiți în spate și să spui „oare cum ar fi fost dacă…”.
Chiar am vorbit recent cu Paula, și dacă vă place articolul poate o să stau de vorbă mai pe îndelete cu ea. Tocmai ce a venit din Serbia, în ianuarie 2016 merge în Thailanda și acum caută ceva „unde să meargă pe week-end”. Dacă Paula poate, putem și noi. Trebuie doar să ne punem capul și fundul la muncă pentru asta.
Acum gândește-te pentru tine și spune-mi și mie în comentarii, dacă mâine dimineață afli că ai câștigat 100.000.000E, dar mai ai doar 10 ani de trăit, cum ți-ai petrece viața?