De aproape 3 ani și jumătate Iulia (foto stânga) a spus la revedere cărnii și a decis să fie vegetariană. Știu că prea mulți dintre noi probabil ne imaginăm dieta unui vegetarian ca fiind formată mai degrabă din iarbă și alte plante și nu ne putem imagina cum poate trăi cineva fără carne.
Ideea articolului mi-a venit într-o zi când stăteam pe Facebook și am văzut o poză cu micul dejun al Iuliei care arăta incredibil de delicios. Bineînțeles, primul comentariul la poză era „De unde îți iei proteinele?” și mi-am dat seama că de obicei aceasta e prima întrebare pe care o punem oricărui vegetarian.
Așa că am zis să aflu mai multe detalii despre cum e să fii vegetarian, care e treaba cu proteinele și ce înțelegem greșit, noi ceilalți, despre vegetarieni și alimentația lor. Și bineînțeles, surprizele nu au întârziat să apară.
Intră Iulia.
Cum de ai ajuns să fii vegetariană?
Sunt vegetariană de aproximativ 3 ani și jumătate, însă nu practic un vegetarianism pur și strict. Sunt perioade în care sunt semi-vegetariană și includ în alimentație pe lîngă vegetale și ouă, lactate și sunt excepții în care mai mănânc și pește sau fructe de mare. Nu sunt adepta extremismelor și încerc să-mi ascult corpul.
Acesta este motivul pentru care am adoptat un stil de alimentație bazat pe vegetale, dar ușor flexibil. Niciodată nu am fost adepta cărnii și în copilărie o acceptam doar la masa de prânz de duminică. Tot ce fac este să-i ofer corpului meu alimentele de care are nevoie și pe care le cere. Înainte de fiecare masă încerc să fiu conștientă de beneficiile pe care mi le oferă sau nu ceea ce am în farfurie. 
Care crezi că sunt principalele asumpții greșite pe care le au oamenii despre vegetarianism?
Am întîlnit cazuri în care eram acuzată de faptul că prin vegetarianism vreau doar să atrag atenția asupra mea și că sunt doar mofturi de moment. La fel de mult m-a amuzat și asumpția că pentru a fi vegetarian trebuie să te izolezi și să faci niște eforturi supranaturale.
Aici este vorba despre adaptabilitate și personal nu am întâlnit nici o situație socială legată de alimentație căreia să nu-i fac față. Trebuie acceptat faptul că suntem diferiți și că fiecare face ce crede că este bine pentru propriul corp. Nu este vorba nici de modă și nici de lipsă de atenție.
Cum au reacționat cei din jurul tău când le-ai spus de decizie?
Trebuie să recunosc că în toată perioada de tranzit către vegetarianism, cel mai înverșunat adversar a fost familia. Dacă la început au crezut că este un moft de moment, cu timpul s-au convins că vorbesc serios. Cultura nutrițională în România este destul de precară și ideea de a mânca mult, sățios și cu carne este întipărită clar în memoria colectivă.
Familia mea nu a făcut abatere de la această regulă și cu timpul a început să se îngrijoreze pentru starea mea de sănătate. Singurul lucru care a reușit să le spulbere grijile au fost analizele și controalele medicale regulate care nu reflectau nici o problemă cauzată de stilul de alimentație adoptat. Dar părinții și bunicii încă mai speră că voi redeveni „normală”.
Cu ceilalți din jurul meu situația a fost mai ușoară și chiar li se părea interesant să cunoască o persoană cu o alimentație diferită de a lor. Cei mai câștigați erau prietenii cu care mergeam în tabără și cărora le „donam” porția mea de carne. Tot timpul am încercat să nu fac din alimentația mea o problemă pentru ceilalți și să mă adaptez situației. Dacă mi se serveau cartofi cu carne, mâncam doar cartofii și carnea o „donam” fără prea mult tam-tam.
Ce ești întrebată de obicei când lumea aude că ești vegetariană?
Majoritatea mă întreabă de unde îmi asigur necesarul de proteine corpului. Adevărul este că aportul de proteine la dietele vegetariene este doar cu puțin mai scăzut decât în cel care include carnea și poate îndeplini cerințele zilnice pentru orice persoană, chiar și pentru atleți. O alimentație vegetariană variată și bine documentată este extrem de importantă.
Ce experiențe interesante ai trăit datorită faptului că ești vegetariană?
De când sunt vegetariană am început să citesc mai mult despre nutriție, anatomie și despre felul în care îi pot oferi corpului meu tot ce are nevoie. Astfel, am reușit să-mi îmbunătățesc performanțele fizice și să am mai multă energie, să-mi țin sub control tulburările tiroidei și chiar să scap de anemie.
Între timp am început să gătesc mai mult și să-mi iasă din ce în ce mai bine. Toate acestea au dus la un alt hobby și anume food photography-ul (fotografia de mâncare). În momentul de față sunt doar la început, însă mi-ar plăcea să mă specializez în această direcție.
Care e partea faină în a fii vegetarian?
Cea mai faină parte este că tinzi zilnic să te autodepășești și să duci ideea de nutriție personală la un alt nivel. Cred că la fel de fain este și faptul că vegetarianismul aduce după sine și schimbări la nivelul psihicului uman. Începi să fii mult mai receptiv la nevoile celorlalți, mai empatic și să ai accese de furie și de anxietate din ce în ce mai rar. Practic redobândești controlul asupra corpului și psihicului tău. De aceea îmi place să zic că vegetarianismul nu este doar un stil de alimentație, ci un stil de viață.
Dacă sunt alte lucruri pe care ai vrea să le menționezi…
Dacă la început am devenit vegetariană doar din motive strict legate de corpul meu, în timp convingerile mi s-au întărit cu argumente ecologice, animaliste și etice. Pacea către care susținem cu toții că tindem nu poate fi viabilă atâta timp cât întreaga planetă este un abator uriaș care ne face stăpâni pe viața altor ființe.