Într-o perioadă în care mașinile erau rare și bărcile circulau pe Bega, să lucrezi într-un tramvai era mai mult decât o meserie. Era o distincție.
Poate ai auzit că Timișoara e primul oraș din România ce avea tramvai electric. Dar mai sunt și alte lucruri extrem de frumoase și interesante legate de acea perioadă. Era o lume parcă desprinsă din poveste.
Oamenii erau foarte atenți la cum se îmbrăcau, în Timișoara apăreau foarte multe inovații industriale iar meseriile aveau o altă conotație. Imaginează-ți că, dacă ieșeai duminica pe stradă, mai toți bărbații pe care îi întâlneai purtau cravată sau papion. Ieșitul de la biserică, era momentul în care doamnele își etalau cele mai bune haine pe care le aveau.
În acea perioadă, tramvaiul era mândria timișorenilor și să fii vatman însemna că faci parte dintr-o categorie aparte.
Era ca și cum ai face parte dintr-un club. Aveau case construite special pentru ei, aveau un loc al lor unde se întâlneau (casa IET), aveau și bazin de înot… Mai mult, aveau chiar și fanfară!
Un lucru interesant este că toți vatmanii erau oameni de la țară. Corneliu Mikloși, director de tramvaie prin anii 40 îi alegea în special pe aceștia. Motivul? Oamenii de la țară erau obișnuiți să se trezească devreme pentru a începe lucrul, pe când orășenii erau mai „comozi”. Și astfel, toți cei care erau angajați erau selectați conform acestui criteriu.
Surse foto: ratt.ro, memoriabanatului.ro