Deși angajații din domeniul IT câștigă radical mai mult decât restul, se estimează că până în 2025 va fi un deficit de 1 milion de programatori în Europa. Nu cred că sunt singurul care spune că abordările tradiționale din sistemul educațional vor avea șanse mici să răspundă acestor nevoi.
Și atunci, care e soluția? Trebuie să vedem lucrurile prin alți ochi, bineînțeles. Nu numai că există un proiect grozav în Timișoara, ce folosește metode alternative și informale pentru a învăța tinerii să programeze, dar e și unul din cele mai reușite din Europa!
Pentru antreprenorii din Timișoara, Radu Ticiu este coordonatorul Startup Hub și omul care mereu te poate pune în legătură cu persoana potrivită. Dar eu am stat de vorbă cu el despre un alt proiect de impact în care este implicat, CoderDojo Timișoara, și am aflat cum a început totul și ce face acest proiect să fie special.
El a reușit, în 2013, împreună cu încă 3 colegi, să pună bazele acestui proiect prin care copiii cu vârsta cuprinsă între 7 și 17 ani pot veni și învăța programare. Au reușit să creeze un mediu incluziv, în care copiii învață de la mentori dar și unii de la alții, fiecare în ritmul propriu. Pentru „ninjas” totul este gratuit, mentorii făcând acest lucru voluntar.
Dar sunt curios, de ce e nevoie de un astfel de proiect?
„Noi am vrut să venim cu o alternativă informală legată de educația în IT. Obiectivul pe termen scurt e să-i transformăm pe copii, din consumatori de tehnologie, în oameni care înțeleg ce e în spate și ajung chiar ei să creeze site-uri, jocuri etc.
Dar pe termen lung, 5-8 ani să spunem, vrem să creăm o „castă” de tineri programatori care s-au dezvoltat împreună, au crescut împreună. Ne interesează foarte mult și dezvoltarea lor ca și oameni. Facem traininguri prin care îi învățăm cum să-și prezinte ideile, îi învățăm să lucreze în echipă. Ne dorim să se spună că a intrat pe piața muncii un altfel de programator, unul căruia îi place să creeze lucruri, comunică mai bine și are calități de lider”.
Cum a început totul?
„CoderDojo s-a lansat în Irlanda în 2011. Prima dată am auzit de această idee online. Îmi suna foarte bine. Și s-a întâmplat să mă întâlnesc la un eveniment în București cu co-fondatorul mișcării. Am discutat puțin, foarte informal, și i-am spus că am fi interesați să inițiem un Dojo în Timișoara. El a spus că dacă vrem, să-i dăm drumul. Nu ni s-a impus o anumită abordare, dar a fost important modul în care ne-am asumat principiile și filozofia mișcării.”
Și așa, din toamna lui 2012 s-au pus să lucreze. Inițial au fost mai multe persoane în echipă, dar în final au rămas doar 4. Iar în ianuarie 2013, la Startup Hub, s-a lansat CoderDojo Timișoara, primul din orașul nostru și al treilea din România.
La început erau 7-8 mentori și aproximativ 30 de copii. „De atunci, numărul de dojo-uri din zona Timișoarei a crescut la 6 și au trecut pe la noi peste 400 de copii în total. Unii dintre ei sunt aici de la început și vin de mai bine de 2 ani. În tot acest timp am avut cred că aproximativ 140 de mentori. Acum, într-un week-end normal avem cam 150 de copii care vin și învață”. Asta înseamnă cam 5 clase de 30 de elevi, dacă ar fi să comparăm cu școala clasică.
Și partea cea mai bună, e că totul se realizează pe bază de voluntariat. „Momentan avem 6 locații în care se desfășoară sesiunile săptămânale, toate sunt puse la dispoziție gratuit. De asemenea, toți mentorii și organizatorii vin voluntar. La un moment dat am calculat o investiție de timp de circa 6400 de ore de voluntariat din partea mentorilor. Dacă ar fi să înmulțim cu 20 EURO, suma cu care facturează un freelancer o oră de programare, reiese o contribuție de aproape 130.000 EURO provenită din partea mentorilor. Noi suntem foarte mândri că reușim să funcționăm și să creștem cu buget 0. Nu consumăm resurse relativ greu de atras și de administrat. Ne concentrăm pe „core business”: educație în domeniul programării.”
Ce se întâmplă mai exact: în fiecare sâmbătă, copiii se întâlnesc împreună cu mentorii în toate cele 6 locații din zona Timișoarei. Mentorii sunt acolo pentru a-i ghida, pentru a le oferi sfaturi și să-i ajute să înțeleagă cum funcționează limbajul de programare sau tehnologia respectivă. Totul este foarte practic și copiii mereu lucrează la câte ceva. De asemenea, este și foarte distractiv, pentru că au mai avut și tabere de vară, organizează diverse competiții interne, vizionează filme cu și despre tineri programatori și antreprenori, gătesc și mănâcă împreună :).
Ați îndeplinit deja 2 ani. Ce momente faine au fost pe drum?
„Un moment frumos a fost când am sărbătorit un an de la inaugurare. La fel, prin septembrie 2013, ne-am bucurat foarte mult când co-fondatorul din Irlanda a venit în Timișoara și s-a întâlnit cu mentorii, cu copiii și părinții. Un alt moment frumos a fost anul trecut când Raul Brumar și Adrian Gorovăț au câștigat un premiu în Irlanda la „Coolest Projects”, o competiție la nivel european.”
Au reușit să creeze un cadru de învățare în care tinerii nu vor vacanță. „Ne place foarte mult când copiii vin și trag de noi să-i învățăm diferite lucruri sau ne cer resurse, cum ar fi un proiector, pentru ca ei să poată face prezentări și celorlalți. Practic, au un rol activ în educație, nu sunt doar niște primitori de informație. Sunt demanding față de sistem”.
Oricât de grozavă ar fi inițiativa lor, tot nu poate ieși dintr-un cadru mai larg în care se află România. De exemplu, Radu Szasz primul coordonator al Dojo-ului din Lugoj a plecat la facultate în Marea Britanie. Miruna Damian, coordonatorul de anul acesta va lua același drum. „Doi foști mentori, actualmente boboci la Universitatea din Manchester spun că la cursurile de informatică din anul 1 sunt 180 de britanici și 120 de români. Cei mai buni elevi se duc în Marea Britanie. Și e normal pentru că, învățând acolo, au șanse mai mari să se angajeze la firme unde pot câștiga 4000 de lire pe lună la scurt timp după ce termină facultatea. Va fi o provocare pentru companiile timișorene să-i facă pe acești tineri să se întoarcă în țară.”
Dar ei își joacă rolul lor și au reușit să creeze un mediu educațional total diferit de ceea ce întâlnești într-o sală de clasă obișnuită. Elevii au un rol activ nu numai în educația lor, ci și în a celorlalți pentru că unii din mentori au doar 10-11 ani. De exemplu, Andrei Dragomir, Alex Iacobescu, Sonia Aslzos sau Silviu Tofan sunt doar unii dintre copiii de 10-15 ani care acum sunt mentori pentru cei nou veniți. Aceștia și-au asumat un rol de lideri și sunt priviți cu respect de învățăceii lor, chiar dacă unii sunt mai în vârstă decât ei.
Tot o formă de asumare a rolului de lideri, de data aceasta de către mentori, a condus la extinderea rețelei. De obicei, un mentor care a creat un grup stabil și performant de copii interesați de o anumită tehnologie e încurajat și sprijinit să devină coordonatorul unui nou dojo într-o nouă locație.
„Suntem foarte mândri, de exemplu, că pe strada Pestalozzi avem două dojo-uri, unul la Facultatea de Economie și de Administare a Afacerilor, celălalt la firma ACI Worldwide România. Sau, există un Dojo în Lugoj care a fost pornit de copii. Cu excepția unei persoane, toți de acolo sunt liceeni. Ei s-au organizat și acum îi învață pe cei mai mici diferite tehnologii.
Ne mai place foarte mult și relația dintre Dojo-uri. De exemplu, unul din participanții de la Dojo-ul din Dumbrăvița a devenit foarte bun pe o tehnologie și acum vine în Timișoara să-i învețe și pe cei de aici. Vor fi 15 copii care vor intra în clasa lui.” Și așa s-a reușit să se creeze în zona Timișoarei cea mai densă rețea de Dojo-uri din Europa continentală.
Un alt lucru grozav despre ei e că, deși înființat doar de 2 ani, CoderDojo Timișoara a devenit un fel de centru de resurse pentru cei care vor să pornească un CoderDojo în comunitatea lor. Așa au asistat la crearea unor Dojo-uri în Oradea, Călărași, Sofia, Chișinău, Istanbul sau Szeged.
Cum poți reuși un lucru cu un impact atât de mare? Tot Radu ne spune. „Există un eveniment global anual, denumit Hour of Code, care a primit susținere de la multe personalități, inclusiv Klaus Iohannis și Barack Obama. O oră de coding, o dată pe an e doar un vârf al icebergului, un moment festiv, ce-i drept, pentru milioane de copii. Pentru miile de copiii de la CoderDojo, succesul se construiește pe sute de ore de munca susținută, de-a lungul fiecărui an.”
Ei sunt copiii care au ales să-și programeze viitorul, la propriu, și să-și ia educația în propriile mâini. Viitorul sună bine pentru ei, zic eu.