Era duminică. Eram încă puțin mahmur după seara dinainte. Văd pe Facebook o postare cum că, la un curs de a doua zi, este invitat Dan Berinde și că oricine poate veni. Mai auzisem numele, îmi era cunoscut. Caut puțin pe net să mă clarific cine e și zic „Vin”, încă regretând anumite decizii din seara dinainte. Dar asta a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat în primăvara asta.
Tipul e din Iași. Timp de 13-14 ani a preluat conducerea unor companii aflate în criză și le aducea iarăși pe linia de plutire. Foarte cool zic eu! Acum este coach. Simplu spus, se pricepe să pună întrebări pentru a te ajuta să găsești TU răspunsurile. Ei bine, ne-a pus și nouă una destul de bună.
Era un curs de management, la Facultatea de Economie din cadrul UVT. Și ne întreabă: „Ce credeți că ar trebui schimbat la facultate pentru a vă îndeplini nevoile? Ce v-a lipsit vouă?”
Și pac, repede am sărit cu răspunsuri vreo 3 persoane, printre care și eu: „Să ni se ofere programe de practică pe bune. Adică chiar să facem practică, nu doar să putem primi o foaie cu semnătura” spunea cineva din spate. „Facultatea să ne scoată mai mult din zona de confort” spunea un viteaz din primele rânduri. Apoi sar și eu cu o frustrare „Să ne putem alege mai multe materii, să nu fim obligați să studiem ce nu ne place”. Oh a fost bine să o spun!
Mă așteptam să ne spună că da, avem dreptate. Suntem foarte neîndreptățiți săracii de noi. Cum să nu ni se ofere lucrurile astea. Dar ne-a răspuns printr-o întrebare: Și ce vă oprește pe voi să mergeți la companii și să vă căutați locuri de practică? Ce vă oprește să încercați să ieșiți zilnic din zona de confort?
Moment în care prima reacție era ceva în genul „stai puțin dar nu putem…”. Și apoi te oprești. V-am zis că pune întrebări bune…
Îți dai seama că da, mereu aștepți să primești, să ți se ofere, dar nu depui nici un efort să obții ceea ce vrei. Că poți să bați la ușa uneia, a 2, a 20 de companii să faci practică, și până la urmă tot găsești ceva să-ți placă. Că totul depinde de tine dacă vrei cu adevărat, dacă ai „un foc în ochi” (vorba lui) și îți asumi cu adevărat ce ți se întâmplă.
Acum câțiva ani, conducea o firmă de construcții. Și au venit niște studenți, aleși ca fiind cei mai motivați de la facultatea lor, alături de un profesor coordonator, să facă practica acolo. La prima întâlnire le-a spus că au trei săptămâni să facă un proiect bazat pe ceea ce știu ei și care să ajute firma. Aveau acces la toate resursele de care aveau nevoie: informații, bani, chiar și o mașină (wow!). Cele mai bune 3 proiecte erau plătite, iar primul avea și o ofertă de angajare. O putea accepta sau nu. Mă gândesc: mamă ce tare! Cu așa o ofertă sigur a fost un stagiu de practică grozav!
A doua zi nu a mai venit nici un student. Nici măcar profesorul nu a mai dat un semn de viață.
Problemele din învățământ, spunea el, nu sunt doar în învățământ. Sunt ale societății românești în general. Dar e ușor să stai în banca ta și să critici, în loc să vii cu soluții. Că oportunități sunt peste tot, dar trebuie să întinzi mâna să le apuci.
Ei bine, mi-ar fi plăcut să fi înțeles acest sfat atunci când am început facultatea: Nu mai aștepta să ți se ofere, du-te și obține ceea ce vrei. Problema nu e că nu avem, ci că așteptăm să primim!
Noh acum du-te și muncește pentru ceea ce vrei! Eu o să o fac.
——————–