Am ajuns să acceptăm o definiție a succesului fără a ne gândi neapărat cât de mult ni se potrivește nouă. Ne imaginăm că succesul, momentele acelea de împlinire, vin doar când am reușit să obținem ceva: am luat BAC-ul, am terminat facultatea, ne-am găsit un job care ne place. Doar pentru a vedea că odată ce am obținut aceste lucruri următoarea întrebare care ne vine e „și acum ce?”.
E o întrebare pe care și eu mi-o pun foarte des. Iar pentru a-mi răspunde la ea din punct de vedere profesional, am stat de vorbă cu 2 oameni foarte faini dar care au luat decizii diferite legate de cariera lor: unul a decis să rămână să lucreze în țară, altul în străinătate.
Ambii au trecut prin niște experiențe foarte frumoase, unele chiar amuzante, dar concluzia la care au ajuns despre succes? Mai jos :).
Denisa Tudor este Global Online Campaigns Manager la Bitdefender. Gândește conceptele de campanii pe baza unui calendar al acestora și lucrează cu nativii din mai multe regiuni de pe glob pentru a se asigura că mesajul este adaptat pentru aceștia. În paralel face și un doctorat în comunicare și este profesor asociat în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, o altă activitate care îi aduce foarte multă bucurie.
Încă de când am schimbat primele cuvinte am observat ceva diferit la ea: foarte rar folosește cuvântul „eu” când face referire la muncă, mereu e vorba de „noi”: noi gândim campaniile, noi facem planificarea, noi creăm. Spune ea „e un sentiment frumos să știi că lucrezi într-o companie românească ce are clienți în întreaga lume. Dar, la urma urmei, este și un parcurs firesc, România având foarte mulți IT-iști foarte bine pregătiți, apreciați atât în străinătate, cât și pe plan local.”
Un astfel de IT-ist bun este Mădălin Găgeanu, auto-intitulat developer front-end”, ca să facă diferența între programatorii care lucrează cu hardware.
La origine timișorean, Mădălin a avut un parcurs profesional total diferit față de al Denisei. “Printr-o oportunitate” spune el, a ajuns ca în ultimii 5 ani să lucreze cu companii din afara țării, în special Marea Britanie și apoi Germania. Lucrează ca și contractor, aflându-se undeva la jumătatea distanței dintre angajat și freelancer. Primul an și jumătate l-a petrecut la Londra și apoi a colaborat din țară cu Vodafone Global din Dusseldorf. Perioada cât a stat în Londra i-a adus multă experiență dar și multe peripeții, unele foarte amuzante.
Pentru vârsta lor, cei doi au reușit lucruri pentru care cu toții i-am defini foarte ușor ca fiind „de succes”. Dar dincolo de asta am vrut să înțeleg mai exact cum văd ei lucrurile și prin ce experiențe au trecut. Așa că mai departe o să-ți prezint câteva din lucrurile pe care le-am discutat cu ei și apoi o să ajungem și la concluzie, cum definesc ei succesul la rândul lor.
E trist să spui că sistemul educațional e jos.
Denisa are avantajul de a fi în contact atât cu mediul privat, cât și cu sistemul educațional, deci este „cu un picior” în fiecare dintre ele. Așa că nu am putut să nu discut mai mult și despre educație, mai ales că e un domeniu care ar trebui să ne intereseze pe toți.
Am fost puțin surprins de răspunsul ei. Vezi tu, m-am obișnuit ca atunci când discut cu cineva despre sistemul educațional să aud mereu lucruri de genul „e jos, nimic nu merge, profesorii nu încurajează creativitatea studenților și a elevilor”. Ba chiar am auzit foarte mulți profesori care spuneau exact aceste lucruri. Dar de obicei concluzia era exact aceasta: trebuie să se schimbe, dar nimeni nu spunea și cum.
Pe de altă parte, Denisa m-a surprins spunând că „e trist să considerăm sistemul educațional ca fiind jos, că nu mai e important pentru că avem profesori care nu susțin creativitatea tinerilor. Eu cred că educația și sănătatea sunt pilonii de bază într-o societate sănătoasă. În plus, educația e cea mai importantă resursă pentru a aduce o schimbare benefică în societate.
E adevărat că sistemul nu funcționează cum trebuie, dar schimbarea mereu vine de la tine. Poți fi tu schimbarea.”. Și apoi a continuat să-mi povestească cum se desfășoară seminariile ei. În primul, îi întreabă pe fiecare dintre studenți cam în ce domeniu mai specific și-ar dori să lucreze. Iar apoi, la următoarele seminarii aceștia lucrează în echipe în jurul domeniilor pe care și le-au ales, tocmai pentru a vedea dacă într-adevăr li se potrivește sau nu.
Mi-a povestit ea, „se întâmplă foarte des ca la finalul unui seminar să vină câte un student și să-mi spună că vrea să schimbe grupul pentru că și-a dat seama că acel domeniu nu este exact ceea ce îi place. E foarte important pentru tineri să aibă acest tip de experiențe într-un cadru organizat, apoi pot continua să testeze, să valideze într-un ONG sau într-un program de internship dacă domeniile la care se gândesc (fără să le cunoască direct) sunt așa cum cred ei. Procedând astfel, își vor da seama cu adevărat ce vor să facă și dacă li se potrivește.”.
Care este rezultatul unor astfel de seminarii? Nimeni nu se plânge că se plictisește. Mi-a mai spus ea că într-adevăr generațiile actuale sunt diferite, mereu în mișcare, mereu navighează pe mai multe ecrane, mereu multitasking, dar ca profesor îi poți menține interesați.
După am mai discutat și de doctorat, despre cum se desfășoară activitatea la Bitdefender și nu am putut să nu o întreb cum poate jongla cu atâtea activități?
„Într-adevăr programul este destul de intens și trebuie să accepți că vei da timp de la tine. Anul universitar trecut am predat și cursuri, dar anul acesta (fiind în ultimul an de doctorat) am ales că predau doar seminarii. Dar sunt momente foarte frumoase când la finalul unui semestru ori chiar după 1-2 ani sunt studenți care îmi scriu cât de mult i-a ajutat ceea am făcut fie la seminar, fie la curs ori discuțiile de la finalul seminarelor. Astfel de momente, când știi că ai putut contribui în bine, că ai putut da mai departe ceea ce știi te fac să îți dorești să mergi mai departe cu toate.”.
Undeva între angajat și freelancer.
Și Mădălin a înțeles importanța educației și a învățării continue pentru că în domeniul și modul în care lucrează el așteptările sunt foarte mari, pentru că ești plătit pentru rezultate. „Ca și contractor semnezi un contract pe 3 luni de zile, la finalul cărora nimeni nu îți garantează că se va prelungi. Dar dacă faci treabă bună poți să ajungi să lucrezi mai mult timp cu o companie, mai ales că ajung și ei să te cunoască și crește încrederea reciprocă. De exemplu, pentru firma de consultanță care se ocupă efectiv de contracte lucrez deja de 5 ani, iar cea mai lungă perioadă de activitate pe un proiect este de aproape 2 ani”.
El a ajuns să lucreze în străinătate printr-o firmă de consultanță. Am fost curios de modul în care lucrează străinii și de diferențele ca și disciplină a muncii dintre noi și ei, pentru că mereu avem impresia că cei din vest sunt mult mai harnici și bine pregătiți.
Dar înainte de a se ajunge la disciplina muncii a vesticilor… “cel puțin mediul IT este extrem de multicultural. De exemplu, pe un proiect din Germania, membrii echipei erau 4 români, 2 italieni, 1 polonez, 3 nemți, 1 grec, 1 englez și 1 israelian. Similar și în Londra”. Deci înainte de a vorbi despre mediul de lucru dintr-o anumită țară trebuie să înțelegem că lucrurile s-au schimbat și în spatele „firmei nemțești” pe care o categorisim ca făcând lucruri de calitate se prea poate să fie o echipă multiculturală ca și a lui Mădălin.
Mai povestește el, deși ne așteptăm ca străinii să fie mult mai buni profesioniști decât noi, acest lucru nu este implicit. La fel ca peste tot, există oameni mai mult sau mai puțin implicați în munca pe care o fac, dar respectul pentru un lucru bine făcut, atât de sine cât și de alții este constant. Profesionalismul nu cunoaște frontiere și gradul de respect este legat de calitățile tale ca developer și ca persoană, nu de țara de origine.
Unul din cele mai grele lucruri legat de munca în afară e adaptarea spune el. „Trebuie să recunosc că primele 2 luni când am fost plecat au fost mai dificile, pentru că pur și simplu au un stil de viață și un mod de a face lucrurile diferit față de noi”.
Legat de diferențe și de experiența amuzantă pe care ți-o promiteam la început. „În anul și jumătate pe care l-am petrecut acolo am schimbat 4 apartamente, împreună cu un prieten, deci am ajuns să avem o oarecare experiență cu asta 🙂 .
O astfel de experiență a fost când au fost nevoiți să se mute și a existat o perioadă de 5 zile între cele două chirii în care noul apartament nu era încă disponibil. Cum hotelurile sunt foarte scumpe în Londra, mai ales când rezervi camere din scurt, au decis pe varianta de “buget”. “Am stat într-un hotel care era groaznic și pentru standardele de la noi, cu o camera foarte mica și o baie cât un dulap. Nu aveam unde ține toate lucrurile așa că le-am dus la sediu firmei în sala de servere unde pe lângă rack-uri puteai găsi și ceva oale, farfurii, geamantane cu haine, un toaster… tot felul.”
Dincolo de aceste povești, oricât de serioase sau amuzante ar fi ele, m-a surprins să văd cum definesc cei doi succesul și cât de mult se aseamănă, chiar dacă au avut parcursuri în carieră total diferite.
Spunea Denisa, „Credeam că succesul înseamnă să ajung în publicitate și asta mă va face fericită. Credeam că succesul înseamnă să „ajungi la o destinație”. Dar ajungi la destinație și te întrebi „acum ce urmează?”. Așa că am ajuns să definesc succesul ca fiind un buchet, la care adăugăm câte o floare pentru fiecare reușită. Am luat bacul? Adaug o floare. Am intrat la facultate? Adaug o floare. Am un loc de muncă și-mi place? Adaug o floare. Așa învățăm să ne bucurăm de fiecare moment și nu să vedem evenimentele ca: „of, am terminat cu bacul dar trebuie să mai trec prin 3 ani de facultate și 2 de master ca să am un job care îmi place”. Succesul pentru mine înseamnă să mă bucur de călătorie și să trăiesc fiecare zi, nu să trăim din bornă în bornă, din eveniment major în eveniment major. Iar dacă reușim să contribuim în bine și în viața celor din jur, e cu atât mai bine”.
Pentru Mădălin „dacă mă întrebi cine este o persoană de succes, nu aș putea să-ți răspund chiar acum. Eu consider că succesul e ceva subiectiv și personal. Fiecare își definește măsura propriului succes, fie că este vorba de momente când reușești să treci peste un obstacol împreună cu echipa, că ai lansat un produs, sau mai simplu că ai găsit soluția la o problemă sau ai reușit să faci o călătorie pentru care ai muncit să aduni fonduri”.
Din discuția cu cei 2 am înțeles că succesul profesional îl poți avea oriunde ai fi, important e să găsești ceea ce-ți place, ce te face împlinit și să contribui zi de zi la ceva.
Aș fi vrut să-ți povestesc mai multe despre discuția cu ei, dar deja simt că m-am întins cam mult. Dar dacă ți-a plăcut ce ai citit, îi poți întâlni chiar vineri la evenimentul Carieră în Ctrl. Vezi mai multe informații aici.
Acolo o să îi poți asculta mai în detaliu și să stai de vorbă cu ei.