„Într-o zi, mă îndreptam ca de obicei spre job și am ajuns în stația de firobus de la Mall. Era 8 dimineața. Eram foarte adormit și destul de înfrigurat.
Dintr-odată apare în fața mea o doamnă, angajată la firma de salubritate. Pune tomberonul jos și începe să măture în jurul stației. În mod normal nu aș fi dat atenție acestui fapt, însă era ceva diferit în acea dimineața, era ceva diferit la tomberonul din fața mea. Tomberonul avea legat la mâner un papucel de copil mic. Mi s-a părut prea interesant și am întrebat-o pe acea doamnă care era povestea acelui papucel. Răspunsul ei m-a dat peste cap.
A spus ceva de genul: „Acesta e papucelul fetiței mele și l-am pus aici să îmi dea putere de muncă. Lumea e rea în ziua de azi și mă tratează foarte urât, doar pentru că am meseria pe care o am. Și atunci mă uit la papucelul fetiței mele și mă gândesc că ea nu are nicio vină că eu nu am învățat când a trebuit și acum trebuie să trec prin asta. Ea trebuie să aibă ce mânca și eu sunt responsabilă pentru asta. Vreau să îi dau o viață mai bună decât a mea și de fiecare dată când îmi e greu, mă uit la papucelul ei și mă gândesc că nu e vinovată cu nimic că s-a născut, dar eu aș fi vinovată dacă nu aș munci să îi fac viața mai bună”
Am rămas mască. Doamna a plecat, văzându-și în continuare de treabă și de atunci nu am mai văzut-o niciodată. Dar povestea ei m-a făcut să văd altfel lumea.”
Dacă îți place povestea, nu uita să ne urmărești și pe Facebook.