Miriam și Ioana sunt două românce care încearcă să pioniereze un domeniu mai puțin cunoscut publicului larg din România, și anume evenimentele de tipul comic-con. Șansa a făcut ca cele două să se întâlnească datorită internetului și după ce și-au dat seama că au pasiuni comune au pus bazele unei agenții de PR – Fort Knox.
Dar dincolo de asta, observând modul în care sunt văzuți și tratați cei din minoritatea care apreciază acest gen de evenimente, ele au ajuns să inițieze și proiecte care să atragă atenția asupa discriminărilor și abuzurilor pe care le suferă cei din această industrie.
Mai multe despre povestea lor auzim chiar de la ele.
Spuneți-mi mai multe despre voi și ce făceați înainte de a începe această aventură numită Fort Knox PR.
Ioana: Înainte de EdgeandBack.ro si Fort Knox PR am lucrat pe la diverse corporații. Mi-am terminat studiile cu tot cu diplomă, am încercat să-mi găsesc de lucru prin presă. Dintotdeauna mi-au plăcut filmul și critica de film. În secunda doi, cum am avut dial-up, am început să citesc cronicile din afară. “Cahiers du Cinema” le consultam cu drag și spor la Institutul Francez din momentul în care le-am dat de urma printr-un colț ascuns al bibliotecii.
Am scris pentru site-ul Koolhunt.ro cronici de film și am continuat din 2012 pe EdgeandBack.ro. Atunci când nu mă ocup de scris cronici, articole și editorial, mă ocup de paginile de Facebook din portofoliul Fort Knox PR, încerc să termin un roman la care lucrez, merg la filme și mă țin de job. Aș putea să spun că am două joburi, unul din care îmi plătesc facturile și mă întrețin și altul care mă îmbogățește sufletește. Asta e realitatea în clipa de față.
Miriam: Mă cheamă Miriam, sunt născută în Timișoara, dar pe jumate ‘aparțin’ Bucureștiului, ca să zic așa, datorită tatălui meu. Fiind super pasionată de istorie și de Evul Mediu, am ales să studiez istoria, combinând-o cu engleza, franceza și spaniola. După terminarea facultății, am urmat doi ani cursurile de Master, cu specializarea Diplomație-Geopolitica-Cursuri Europene.
Apoi am mai stat ce am mai stat în țară, am lucrat în vreo cinci locuri diferite și în 2011 în sfârșit am reușit să plec în Germania, împreună cu prietenul meu. Dorința de ducă am avut-o mereu, mai ales după ce am locuit și studiat în Franța, în cadrul unei burse Erasmus. În Germania sunt așadar din 2011 și lucrez ca profesoară sau ‘trainer’ de engleză și franceză business, și ocazional predau și greaca pentru începători.
Așa, am uitat sa menționez ca orașul în care trăiesc e foarte mic, cam urât și destul de plictisitor, ceea ce mă aduce la răspunsul întrebării 2…
Cum ați ajuns să faceți ceea ce faceți?
Miriam: Având o perioadă de aproape doi ani jumate fără servici, simțeam ușor cum începeam să devin depresivă sau fără prea multă motivație de a fi productivă. Chiar în mijlocul acestei mici „crize existențiale”, soarta a făcut să o cunosc online pe Ioana (prietena mea bună și actuală parteneră de afaceri) și să descopăr că îmi place de Tom Hiddleston ca actor și nu numai.
Două întâlniri cu el au fost de ajuns sa mă aducă pe calea cea bună. Pe măsură ce am început să construim „imperiul Fort Knox PR”, și dorința mea de a realiza cât mai multe a crescut direct proporțional. Astfel, până la ora actuală, lucrăm aproape zilnic pentru noi, agenție, site, glorie si recunoștință veșnică. Pot afirma cu tărie ca motivația nu a dispărut, ba din contră, credem foarte tare în noi și în ceea ce putem realiza.
Ioana: Partea cinefila? Sa zicem ca la un moment dat – acum 3 ani de zile – m-am mobilizat și am decis să public ceea ce scriam pentru mine. Alături de Miriam, am pus bazele Fort Knox PR și ne-am orientat spre zona de nișă a evenimentelor de tip comic-con, către geeks. Din pasiune, nebunie, curiozitate și dorința de a schimba ceva am ajuns sa facem tot ce facem. Din ambiție și pentru că avem planuri și proiecte continuăm.
Ce face activitatea voastră să fie specială?
Păi… cam tot, de la felul în care s-a închegat până la felul în care Ioana și cu mine lucrăm împreună, mereu online, mereu căutând idei noi și colaboratori interesați. Știm cu siguranță că la un moment dat România o sa înceteze să mai cârcotească atât și o să ne „îmbrățișeze”, chiar dacă acel moment se lasă așteptat. Oricum, cred că pot afirma că activitatea noastră nu e doar de nișă, ci că noi suntem nișa în sine. Amândouă avem o viziune comună asupra industriei de PR și marketing, iar această viziune diferă destul de mult de linia clasică sau mai bine zis.
De ce ați ales sa faceți campania anti-hartuire?
Miriam: Campania anti hărțuire se numește #GeekSHEroes și s-a născut cam prin aprilie anul trecut. Noi am fost pe la destule convenții în țară și nu numai și am cunoscut mulți desenatori, cosplayeri, artiști independenți etc. Am stat de povesti cu mulți din ei, unora le-am luat interviu și cu alții colaboram. In ultimii trei ani am fost și suntem mereu în mijlocul lor, așa că am aflat multe detalii din culise, legate de rivalitățile lor și mai ales de tot aspectul negativ, ce de multe ori rămâne ascuns spectatorilor sau celor ce nu știu despre ce e vorba.
Am simțit nevoia sa articulam ceea ce multă lume se ferea să spună, să aducem puțină lumină și dreptate celor ce sunt hărțuiți fizic și verbal, și care nu au poate suficient curaj să discute deschis despre această problemă. De când ne-am început activitatea, am fost și un fel de portavoce sau purtătoare de cuvânt a celor „fără voce” din România, așa că de ce sa nu vorbim deschis și despre acest tip de violență?
Campania se va desfășura și pe parcursul anului acesta. Așteptăm cât mai multă lume să se implice, să ne trimită impresii, păreri, mărturii sau observații. Toate vor fi postate pe site-ul nostru www.edgeandback.ro, exact așa cum le primim.
Împreună cu fetele de la Xpat Girls sperăm să schimbăm ceva, orice, cât de mic. Credem în schimbare și în vocea tinerilor din România.
Ioana: Pentru că am văzut cum se comportă oamenii în jurul cosplayerilor și geekșilor în general. Atât în online cât și live am asistat la injurii, la bădărănii, la hărțuiri. Unele victime sunt minori. La evenimente de gen comic-con, dacă o fată sau un băiat se costumează, pentru cei care nu sunt avizați asta înseamnă că este ok să pui mâna și să-ți arăți cu nonșalanță atitudinea de maidan. Trăim din nefericire într-o perioadă în care este “cool” și “mișto” să faci caterincă, să umilești, sa iți bați joc.
Care au fost cele mai faine momente de când faceți ceea ce faceți?
Sunt și au fost multe, ceea ce e deosebit de îmbucurător. Din punctul meu de vedere, unul din ele a fost invitația primită la o premieră de covor roșu în Berlin, unde am reîntâlnit și întâlnit actorii filmului „Thor The Dark World”, altul a fost prima dată când am fost acreditată la Târgul de Carte din Frankfurt sau la cel din Leipzig, întâlnirile și colaborarea cu reprezentanții Ministerului Culturii din Romania. Cel mai recent este câștigarea premiului cel mare pus in joc de Jack Daniel’s Tennessee Whiskey Romania, și anume un bilet către State, pentru ca Mr. Jack a fost impresionat de povestea Fort Knox PR.
Dar pe primul loc sunt si vor rămâne mereu reacțiile și vorbele frumoase și încurajatoare primite de la cei care știu ce facem, care ne urmăresc munca și care ne susțin. Acelea sunt cu adevărat momente neprețuite.
Care au fost momentele mai grele de pe drum?
Mult nesomn, multă indiferență din partea celor cu care am încercat să colaborăm, prea multe ironii și mișto ieftin. Din păcate în primii doi ani am „înghițit” foarte multe respingeri bazate cam pe nimic concret. Doar respingere de dragul de a zice nu cuiva care încearcă ceva nou, și îmi pare rău să o spun, am întâmpinat mai multe dificultăți din partea publicațiilor și site-urilor din partea de vest a țării decât din celelalte zone. Dar știți vorba aceea, „un șut în dos, un pas înainte” și aceasta este exact traiectoria urmată de noi.
Cum au reacționat rudele/prietenii/familia când le-ați spus ce vreți să faceți?
Pai taică-miu a fost cel ce a înființat Fort Knox pe vremuri, cu toate ca mica firma avea pe atunci o cu totul alta menire. Deci, atunci când i-am spus ca vreau neapărat să pun bazele unei agenții, practic mi-a oferit Fort Knox, ce era ca „Frumoasa din Pădurea Adormită”, adică nu avea activitate. Și așa s-a născut Fort Knox PR, sau FKPR, cum o alintăm noi. Eu personal nu am avut absolut niciodată probleme sau obstacole din partea familiei, indiferent cât de nebunească era propunerea mea. Prietenele mele din București, Ioana si Neli au devenit și partenerele mele de afaceri iar în general din partea tuturor cunoștințelor am primit doar reacții de încurajare, cu toate că habar nu aveau ce vreau să fac. Unii din ei nu înțeleg nici acum, dar nu contează. Important e că orice undă de răutate și scepticism a fost spălată de toate laudele și cuvintele frumoase primite de când am început activitatea, din 2012.
Ioana: Familia mă susține. Prietenii sunt la curent și se implică fiecare cum poate. Am primit sfaturi din partea lor, sugestii, foarte multe întrebări din partea celor care nu știau nimic despre asta.
Alte experiențe interesante…?
Ah, am o grămada… Cred că pentru mine aspectul cel mai interesant e felul in care lumea ne percepe, la început, când află de noi, și cum această percepție se schimbă treptat pe măsură ce înțeleg mai bine ce dorim să realizăm. Cred că mă motivează acel moment de „aha!!” pe care îl întâlnesc tot mai des la colaboratorii noștri și viitorii colaboratori. Bineînțeles că avem planuri mari, mărețe și spectaculoase, dar nu ne-am dat niciodată înapoi de la a pune osul la treabă. În fond, nu putem obliga pe nimeni să ne placă sau să ne accepte, dar putem măcar să le câștigam respectul. Și această provocare e, de asemenea, foarte interesantă.