Imaginează-ți cum ar fi ca atunci când ajungi la lucru să te aștepte fructe proaspete, să te poți întinde pe canapea când ai nevoie de o pauză, să-ți faci o cafea la mini-bar. Ah, și să te mai întinzi pe o plasă care e deasupra unor scări, așa, for fun. Ei bine, sunt oameni care pot face asta în fiecare zi.
Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Alexandra și Cristi de la [e-spres-oh] o companie timișoreană ce face development digital. M-am dus acolo în primul rând pentru a afla povestea sediului lor superb, dar am ajuns să discutăm despre foarte multe lucruri interesante.
Cum a început totul.
Totul a început prin 2012 când un partener din Statele Unite avea nevoie de programatori care să dezvolte un software educațional. Așa s-a format o mică echipă de 3 persoane. La început se întâlneau mai mult prin cafenele și fiecare lucra de acasă, dar cum lucrurile au început să evolueze și-au dat seama că aveau nevoie de un sediu.
De fapt, lucrurile sunt și mai interesante de atât. Compania parteneră, este de fapt un startup și să spui că e din SUA e puțin înșelător. Dacă partea de dezvoltare e făcută în Timișoara, mai există colaboratori în Cluj sau chiar Africa de Sud care se ocupă de diferite aspecte ale afacerii.
Primul lor sediu a fost în zona Parcului Poporului. Dar cum făceau treabă foarte bună, proiecte au tot apărut și echipa a crescut. Așa s-au hotărât să găsească un sediu nou. Și pentru că modul lor de lucru e mai aparte, și-au zis să facă și sediul mai diferit.
Când epoca industrială și „acasă” se întâlnesc.
De mai toate detaliile s-a ocupat firma de design pe care au angajat-o, iar lucrurile s-au întâmplat foarte repede. Și-au dorit ca acest nou sediu să te facă să te simți ca și acasă. Să nu simți atât de mult că ești la lucru.
Așa au ajuns să aibă un fel de mini-cafenea la mansardă, au o plasă ce atârnă deasupra scărilor, pe care te poți întinde, mesaje inspiraționale pe pereți, mese de lucru ce-ți amintesc de epoca industrială, lustre făcute din răzători… ermm, să mai continui?
Am fost foarte curios cum reacționează lumea când vede sediul.
„Cam toți cei care văd sediul sunt WOW la început. Toată lumea e înnebunită de plasă. Chiar am organizat și zile ale porților deschise pentru ca lumea să vină și să-l vadă. Am avut și copii ce au venit.” Când stârnești așa un interes, momente speciale nu pot să nu apară. „A fost o dată când cineva a venit la interviu pentru angajare doar pentru că voia să vadă sediul 🙂 Nu-l înțeleg de ce, găseam o soluție dacă ținea atât de mult să facă asta”. În plus, sediul este folosit și pentru alte evenimente externe. Au ajuns să se organizeze și piese de teatru la ei în mansardă în cadru unui festival de teatru independent. Dar mai multe despre astea mai jos.
Când sediul nu e totul.
Dar, cum am continuat discuțiile, mi-am dat seama de o greșeală pe care o facem de obicei. Ne agățăm de un anumit aspect, fie legat de persoane, lucruri sau companii, și ajungem să le definim după acesta. Și uităm faptul că lucrurile sunt mult mai complexe. Și în cazul acesta, mi-am dat seama că și la ei sediul este mai degrabă o expresie vizibilă a unei culturi mai diferite.
„Și noi la început am fost wow. Dar cu timpul, te obișnuiești. Câteodată, când mai trebuie să te relaxezi, te ajută sediul. Dar munca nu ți-o face nimeni. Nu ne interesează așa de mult sediul ci ceea ce am reușit să facem prin munca noastră. Și muncim la fel de mult ca și alte companii, nu e totul doar relaxare”.
Ei au implementat un sistem de lucru mai diferit, în care se ține cont doar de rezultate, nu de timpul în care muncești și cum muncești. Dar nu e asta mai greu de implementat în România?
„Suntem o națiune care nu are cultura muncii. Dacă munceam mai mult eram nemți sau japonezi. Orice implementezi, nu are cum să-ți iasă din prima. Trebuie să vezi cum a mers și să îmbunătățești. Dar, ce e foarte important pentru noi e responsabilitatea față de muncă și client. Nu contează dacă mături strada sau ești manager de corporație, important e cât de responsabil ești și dacă ești mulțumit de ce faci, de ce rămâne în urma ta.”
În domeniul lor, munca e extrem de diferită, de aceea au avut nevoie de un sistem de lucru altfel. „Oamenii își fac programul cum vor ei. Nu ne băgăm peste munca lor. Pot să vină la birou sau să lucreze de acasă. De exemplu, sunt zile când eu sunt de dimineața de la 8-9 la computer până seara la 8. Dar mai am și pauze. Noi avem mulți clienți din SUA și Marea Britanie și diferențele de fus orar sunt problematice. Dar sunt și zile mai lejere, și trebuie să știi să te bucuri de ele.”
Ce momente mai memorabile ați avut?
„Îmi e greu să spun de momente mai grele sau mai frumoase. Pentru că ai zile în care te bate o liniuță în cod, și alte zile în care în 5 minute rezolvi probleme care altă dată îți iau zile. Care-i provocarea?
Cel mai mult te bucură când se văd rezultatele. Acum, după 3 ani, simțim că am învățat multe lucruri. Pentru unul dintre clienți, avem 2 soluții care sunt în curs de patentare în SUA. Primul soft educațional pe care l-am făcut e folosit de zeci de mii de studenți din 4 state. Și după ce au început să-l folosească notele au crescut cu 15%. Asta ne face să ne simțim bine.”
Crezi că ar funcționa un astfel de program și în România?
„Cu siguranță. Mai există chiar și în Timișoara companii care se pricep să facă asta. Problema e că trebuie să lucrezi cu statul. Dacă în ministere se găsește cineva cu background pe partea asta și vede avantajele, atunci se poate.”
Îmi place foarte mult că și ei au înțeles importanța de a da mai departe. Vara trecută au avut 4 studenți în internship, din care unul a și devenit coleg cu ei. Vara asta vor să repete programul. De asemenea, pe lângă faptul că și-au oferit sediul pentru piese de teatru, au sponsorizat evenimente precum Ceau Cinema, au mai susținut organizații de tineret cum ar fi Liga AC, s-au implicat în comunitatea locală de programare cum ar fi tim.js sau Coder Dojo.
Mult spor le zic eu, în timp ce plec, tot uitându-mă în jur. Un alt exemplu că și în România lucrurile se pot face diferit.